O cale de evacuare sigură ar trebui să fie primul lucru pe care îl avem în minte atunci când începem să proiectăm un plan pasiv de protecție împotriva incendiilor. Siguranța împotriva incendiilor se concentrează mai întâi pe siguranța ocupanților clădirii. Dacă vrem să salvăm vieți, trebuie să ne asigurăm că oamenii au timpul și mijloacele necesare pentru a se evacua în caz de incendiu într-un loc total sigur.
Pentru a realiza acest lucru, va fi necesar să protejăm o cale de ieșire specifică numită „cale de evacuare”, definită ca o cale sigură (pe orizontală și verticală) pentru ca oamenii să se deplaseze din orice locație din clădire sau structură până la un loc sigur, fără a fi nevoie de asistență externă.
Căile de evacuare nu trebuie să asigure doar evacuarea în siguranță a persoanelor amenințate de incendiu. Acestea trebuie să faciliteze și o salvare rapidă și eficientă a pompierilor care intră în clădire pentru a stinge focul sau pentru a căuta persoane care se află încă în clădire.
Trebuie implementate diferite măsuri de protecție pentru a crea o cale de evacuare eficientă. Oferind o construcție rezistentă la incendiu în jurul căii de evacuare, puteți opri răspândirea focului suficient pentru ca oamenii să poată fi evacuați. De asemenea, ar putea fi necesară aplicarea unei presiuni pozitive a aerului pe o cale de evacuare pentru a reduce intrarea fumului în caz de incendiu.
Principiul de proiectare a căilor de evacuare este acesta: timpul disponibil pentru evacuare trebuie să depășească timpul necesar evacuării. Cercetările arată că timpul necesar pentru ca oamenii să observe focul, să ia măsuri și să evacueze este mult mai lung decât am crede. Acesta este motivul pentru care calea de evacuare trebuie să poată rezista mult mai mult decât s-ar crede.
Evacuarea persoanelor în vârstă sau cu dizabilități necesită o atenție deosebită, deoarece vor avea nevoie de îngrijire specială, mai mult timp sau mijloace suplimentare de ieșire. Mai mult, trebuie luată în considerare siguranța pompierilor sau a echipelor de salvare. Aceștia trebuie să poată acționa în cel mai sigur mod posibil pentru a evacua oamenii, pentru a lupta și stinge focul în vederea salvării de vieți și conservării clădirii.
Nivelul de protecție împotriva incendiilor care ar trebui acordat căilor de evacuare depinde de nivelul de risc de incendiu din incintă. Ca regulă generală, spațiile simple, compuse dintr-un singur etaj, vor avea nevoie de măsuri destul de simple pentru a proteja căile de evacuare, în comparație cu o clădire mare sau cu mai multe etaje, în care oamenii care nu se pot deplasa rapid: spitale, aziluri de bătrâni, școli și hoteluri. Aceste clădiri complexe necesită un plan de evacuare mai sofisticat, testat, cu o cale de evacuare bine integrată și sigură.
Întrucât capacitatea unei persoane de a scăpa poate fi afectată atât de fumul, cât și de căldura unui incendiu, calea de evacuare trebuie păstrată liberă de fum și gaze care pot provoca incapacitate.
Mai ales atunci când apare un incendiu într-o clădire înaltă, fumul se poate ridica și poate împiedica grav capacitatea unei persoane de a evacua clădirea, precum și poate împiedica în mod serios capacitatea primilor intervenienți de a intra în clădire și de a-și îndeplini sarcinile de stingere a incendiilor și salvare. Scările umplute cu fum sunt zone periculoase, cu potențial ridicat de accidente ale ocupanților (alunecare, împiedicare și cădere, panică sau ciocnire).
Din punct de vedere practic, calea de evacuare ar trebui considerată ca o incintă din interiorul clădirii, care poate fi orizontală (coridoare, camere) sau verticală (scări sau, în unele cazuri, puțuri de lift). Prin urmare, acestea trebuie realizate cu produse și sisteme care garantează o anumită rezistență la foc, atât din punct de vedere al integrității (E), al izolației (I), cât și, în unele cazuri, chiar al radiației (W).
Având în vedere că adesea căile de evacuare sunt și căile de intrare (pătrundere) ale echipelor de salvare, rezistența la foc necesară poate varia de la EI30/EI60 pentru clădiri simple până la EI90/EI 120 pentru clădiri complexe sau înalte. Atât pereții, cât și tavanele/podelele trebuie să aibă aceeași rezistență la foc, precum și ușile de incendiu și toate penetrările.
Este important de reținut că și rezistența structurală la foc joacă un rol fundamental în căile de evacuare, în principal din două motive:
- prăbușirea prematură a unei părți a structurii, chiar dacă nu lângă calea de evacuare, poate duce la distrugerea totală sau parțială a căilor de evacuare făcându-le astfel ineficiente.
- Mai ales în cazul căilor de evacuare verticale, deformarea sau chiar prăbușirea structurilor portante poate duce la imposibilitatea utilizării căii de evacuare, chiar dacă nu este deteriorată direct.
În unele cazuri, în special pentru casele de scară de urgență (dar nu numai), este necesar să se mențină o suprapresiune pentru a evita intrarea de fum sau gaze potențial toxice, iritante sau narcotice. Din acest motiv, trebuie folosite unele conducte rezistente la foc, adesea combinate cu echipamente de extragere a fumului sau conducte.
