Conductele antifoc reprezintă un element important al siguranței la incendiu în clădiri. În funcție de rolul pe care îl au, putem distinge două tipuri principale: conducte de evacuare a fumului și conducte de ventilație.
Conducte de evacuare a fumului
Conductele de evacuare a fumului sunt utilizate pentru a elimina fumul din clădiri, pentru a permite evacuarea de urgență a ocupanților, precum și pentru îmbunătățirea stingerii incendiilor și prevenirea fazei de flashover.
Ele sunt utilizate în principal în compartimente mari, parcări, clădiri înalte și atriumuri din clădirile comerciale, de birouri și rezidențiale. Parcările cu tavane joase prezintă zone periculoase, deoarece stratul de fum poate umple foarte rapid spațiul și împiedica evacuarea. Compartimentele înalte (de obicei cele de peste 15 m) sunt vulnerabile la propagarea fumului și prezintă o provocare pentru proiectanții soluțiilor de protecție împotriva incendiilor din cauza eficienței reduse a sistemelor automate de sprinklere.
Conductele antifoc sunt necesare pentru a conduce fumul în afara clădirii, chiar și cu ajutorul sistemelor asistate de ventilatoare. Dacă o conductă de evacuare a fumului este complet cuprinsă într-un compartiment de incendiu, aceasta trebuie să fie cel puțin capabilă să reziste la temperaturile estimate ale fumului generate în timpul declanșării unui incendiu. Dacă conductele străpung o barieră rezistentă la foc (cum ar fi un perete despărțitor sau plafoane antifoc), aceasta trebuie să fie, totodată, capabilă să asigure aceeași rezistență la foc a barierei.
Din punctul de vedere al eliminării eficiente a fumului, este necesar ca încăperea respectivă să fie supusă unei analize detaliate în ceea ce privește viteza de propagare a incendiului, suprafața podelei și înălțimea încăperii.
Conducte de ventilație antifoc
Conductele antifoc sunt folosite pentru a asigura compartimentarea anti-incendiu. Mai precis, conductele de ventilație antifoc pot evita răspândirea focului și a căldurii între două compartimente.
Este posibil să se împiedice răspândirea focului de la un compartiment anti-incendiu la altul, de-a lungul caselor scărilor, încăperilor și coridoarelor de acces generale, numai dacă toate materialele de construcție și elementele structurale au o clasificare comună la incendiu și rezistență la foc.
Pereții și podelele compartimentului trebuie să aibă o anumită rezistență la foc, ceea ce înseamnă că criteriile de performanță ale capacității portante (de stabilitate), de integritate și izolație au fost îndeplinite pe o durată de 30 până la 240 de minute. Prin urmare, este extrem de important ca, în cazul în care limitele de compartimentare sunt străpunse de rețele de utilități, să se mențină criteriile de separare a incendiilor pentru elementele străpunse și, în special, ca aceste conducte să nu devină o cale de-a lungul căreia incendiile sau fumul fierbinte se pot răspândi în alte zone.
Punctele de vedere privind riscul de răspândire a fumului în sistemele de ventilație variază în Europa. În unele țări, fumul răspândit prin sistemul de ventilație nu este considerat deloc a fi o problemă; în alte țări, registrele de tiraj de fum sau registrele de tiraj de foc/fum sunt întotdeauna impuse în cazul în care există mai mult de un compartiment anti-incendiu asigurat de același sistem. În cele din urmă, există țări în care, pe lângă registrele de tiraj de foc/fum, reglementările permit proiectarea bazată pe performanță.
În orice caz, performanța la foc a unei conducte care străpunge un element de rezistență/separare antifoc necesită o analiză atentă din partea celor care realizează specificațiile. Conductele obișnuite de tablă nu îndeplinesc cerințele acceptate la nivel internațional privind protecția împotriva incendiilor. Acestea se încălzesc și se deformează rapid din cauza incendiului. În anumite împrejurări acestea pot chiar accelera răspândirea flăcării și a fumului.
Care este cel mai bun sistem de conducte pentru proiectul meu?
Alegerea conductelor potrivite antifoc este dificilă datorită complexității construcției conductelor (care trec prin diferite compartimente anti-incendiu) și funcționării sistemului în condiții ambientale și de incendiu.
Promat oferă o gamă largă de soluții atât pentru ventilație, cât și pentru evacuarea fumului – pentru diferite presiuni de funcționare, dimensiuni, orientări, configurații, chiar și pentru expuneri parțiale la foc. Soluțiile dezvoltate de experții noștri tehnici pot îndeplini orice cerință de rezistență la foc de la 30 de minute (E- sau EI30) până la 120 de minute (E-EI 120), inclusiv scurgerea fumului (S). Pentru cazuri speciale sunt disponibile și soluții de integritate de 240 de minute.
În mod tradițional, toate conductele erau fabricate din oțel. Acestea trebuiau să fie încapsulate într-un sistem de protecție împotriva incendiilor atunci când treceau printr-un perete sau podea de compartiment fără ajutorul unui registru de tiraj de foc sau atunci când erau folosite ca parte a unui sistem de evacuare a fumului. Promat a dezvoltat sisteme autoportante fără profil din oțel, de exemplu PROMATECT®-AD, PROMATECT®-L500 si MASTERBOARD® care corespund performanțelor de scurgere și debit de aer ale conductelor de oțel atât pentru conductele de aer, cât și pentru conductele de evacuare a fumului.
Avantaje principale:
- Nu sunt necesare conducte din tablă de oțel
- Construcție într-un singur strat
- Dimensiuni stabile și rezistență la umiditate
- Ușor de tăiat la dimensiune, din fabrică sau la fața locului
- Secțiuni profilate ușoare
- Suprafață netedă ușor de prelucrat și robustă
- Testate conform celor mai exigente standarde internaționale
- Profilele de susținere, suporturile și elementele de prindere pot fi eliberate de protecție
- Dimensiuni mari (dimensiunile maxime sunt toate clasificate de laboratoare autorizate)
- Factorul de rugozitate a suprafeței aproape identic cu al oțelului
- Plăcile de silicat de calciu de la Promat au marcajul CE pentru destinația de utilizare de Tip 9: Ansambluri de servicii tehnice în clădiri.
Performanțele acustice și izolația termică la temperatura camerei a conductelor Promat pot fi chiar îmbunătățite prin utilizarea unui strat suplimentar de vată minerală și/sau plăci de ghips.
Panourile PROMATECT® pot fi utilizate și pentru placarea conductelor de oțel pre-existente.
Cum sunt testate conductele de evacuare a fumului?
Conductele de evacuare a fumului pot fi testate conform unor standarde diferite. Cele mai comune sunt Standardul European (EN 1366), Standardul britanic (BS 476) și, în anumite cazuri, Standardul american (UL).
În ceea ce privește Europa, conductele de evacuare a fumului sunt testate în condiții de foc din interior și din exterior.
În ceea ce privește conductele de gestionare a fumului, se pot distinge:
- conducte de gestionare a fumului cu un singur compartiment, care pot fi utilizate numai într-un singur compartiment anti-incendiu și sunt testate în conformitate cu EN 1366-9, la o curbă de timp/temperatură de 300 °C sau 600 °C (condițiile de încălzire și atmosfera cuptorului trebuie să se conformeze celor specificate în EN 1363-1 până la atingerea temperaturii de 300 °C sau 600 °C. După această temperatură condițiile trebuie menținute pe durata restului încercării) și clasificate conform EN 13501-4 în Europa
- conducte de gestionare a fumului rezistente la foc cu mai multe compartimente, care pot fi utilizate în orice număr de compartimente anti-incendiu și sunt testate în conformitate cu EN 1366-8, conform curbei ISO 834 (EN 1363-1) și clasificate conform EN 13501-4 (drept „conducte tip C”) Aceste metode de testare sunt adecvate numai pentru conductele construite din materiale necombustibile (clasa A1 și A2-s1, d0).
Metoda de testare pentru conductele de gestionare a fumului rezistente la foc cu mai multe compartimente (EN 1366-8) este aplicabilă conductelor rezistente la foc care au trecut deja testul perioadei corespunzătoare conform EN 1366-1 (conducte tip A/500 Pa și tip B). Pentru conductele cu un singur compartiment, este necesară numai testarea conform EN 1366-9.
Criteriile de performanță sunt următoarele:
- Scurgeri de fum (S): conducta nu trebuie să înregistreze o scurgere care să depășească 5 m³/h per 1 m² de suprafață interioară. Aceasta se referă la suprafața conductei de la placa perforată până la capătul conductei dinspre duzele de admisie.
- Integritatea (E): integritatea la etanșarea/străpungerea dintre conductă și structura de susținere trebuie să fie evaluată în conformitate cu EN 1363-1.
- Izolația (I): rezultatele testelor din EN 1366-1 trebuie să demonstreze performanța de izolare a conductei.
- Reducerea secțiunii transversale: dimensiunile interne ale conductelor de evacuare a fumului (lățimea și înălțimea la conductele dreptunghiulare, diametrul la conductele circulare) nu trebuie să scadă cu mai mult de 10 % în timpul testării.
- Stabilitatea mecanică: dacă conducta din interiorul cuptorului se deformează, astfel încât se consideră că nu este capabilă să-și mențină funcția de evacuare a fumului sau de rezistență la foc, aceasta trebuie privită ca o nereușită conform criteriului mecanic.
Cum se testează conductele de ventilație?
Conductele de ventilație pot fi testate conform unor standarde diferite. Cele mai comune sunt Standardul European (EN 1366), Standardul britanic (BS 476) și, în anumite cazuri, Standardul american (UL).
În Europa, conductele de ventilație sunt testate în conformitate cu EN 1366-1 și clasificate conform EN 13501-3. Clasificarea se completează cu „(i → e)”, „(e → i)” sau „(i ↔ e)” pentru a indica dacă elementul a fost testat și îndeplinește cerințele cu foc din interior sau din exterior sau ambele.
De fapt, testul este împărțit în două scenarii de incendiu, foc din exteriorul conductei și foc din interiorul conductei. Este necesară o conductă pentru fiecare scenariu și ambele scenarii trebuie testate pe direcție orizontală și verticală.
Curba standard de încălzire descrisă în EN 1363-1 (ISO 834) este folosită pentru ambele scenarii.
Criteriile de performanță sunt următoarele:
- Integritatea (E): se consideră că s-a produs o defecțiune de integritate în cazul în care se observă oricare dintre următoarele:
- defecțiune de integritate pe partea neexpusă, așa cum se definește ea în EN 1363-1,
- debitul de volum măsurat în conducta A depășește 15 m³/(m² h), raportat la 20 °C și 1013 mbar, referitor la suprafața internă a conductei din interiorul cuptorului.
- Izolația (I): Eșecul izolației trebuie să fie cel definit în EN 1363-1: conducta nu mai satisface criteriile de izolare dacă creșterea temperaturii pe partea neexpusă depășește 180 °C pe oricare dintre termocupluri sau 140 °C în medie.
- Scurgeri de fum (S): s-a produs nerespectarea acestui criteriu dacă debitul în conducta A în timpul testării depășește 10 m³/(m² h), raportat la 20 °C și 1013 mbar, referitor la suprafața internă a conductei din interiorul cuptorului.
