Standarde de rezistență la foc - reacția la incendiu în testarea materialelor și produselor

Codurile și standardele de rezistență la foc, bazate științific, au evoluat sistematic de-a lungul anilor în Europa, Statele Unite ale Americii și Australia și sunt astăzi cele mai recunoscute și utilizate în lumea modernă în ceea ce privește protecția împotriva incendiilor.

Standardele de rezistență la foc care sunt în prezent armonizate în cele douăzeci și șapte de națiuni ale Comunității Europene – reglementări care au un impact direct asupra vieților a milioane de oameni din Europa și dincolo de aceasta– sunt de asemenea din ce în ce mai utilizate pe plan mondial ca valori de referință eficiente. Acestea oferă detalii despre măsura în care materialele sau produsele ard și contribuie la dezvoltarea incendiului.

Standarde europene

BS EN 13823: 2010+A1:2014

Testarea pentru un singur element de ardere (SBI)

Principala metodă de testare a reacției la foc, adoptată în cadrul setului european de teste, încorporează o metodă complet nouă, care expune produsele la impact direct asupra flăcării.

Articolul test singular de ardere este proiectat pentru a simula expunerea la flacără care ar fi experimentată de un material de placare a pereților unei încăperi atunci când un “coș de gunoi” se aprinde lângă pereții din colțul încăperii.

Metoda de testare măsoară în primul rând, aportul de energie termică la foc a specimenelor și calculează Viteza de dezvoltare a incendiului (FIGRA). Măsurătorile secundare efectuate în cadrul aparatului de testare calculează volumul de fum produs de incendiu, clasificat în funcție de indicii Vitezei de dezvoltare a fumului (SMOGRA).

Aparatul de testare măsoară, de asemenea, consumul de oxigen, precum și producția de dioxid de carbon și monoxid de carbon. Aceste concentrații de gaz ajută la identificarea eliberării de căldură și a caracteristicilor de ardere ale eșantioanelor.

BS EN ISO 11925-2: 2010

Testarea inflamabilității cu flacără unică (SFI)

Toate produsele trebuie să treacă acest test de inflamabilitatea cu flacără unică (SFI) înainte de a fi supus testului EN 13823 (încercare SBI). Testarea SFI implică o flacără de mărime mică, tip brichetă, aplicată fie pe marginea, fie pe suprafața specimenului de testare pentru o perioadă scurtă de timp. Se înregistrează timpul de aprindere și propagarea flăcării pe specimen.

BS EN ISO 1182: 2010

Reacția la foc pentru produsele din construcții – test de incombustibilitate

Acest standard specifică o metodă de testare pentru determinarea performanței de incombustibilitate, în condiții specificate, a produselor omogene și a componentelor principale ale produselor neomogene.

BS EN ISO 1716: 2018

Reacția la testarile la foc pentru produse — stabilirea căldurii brute de combustie (valoare calorică)

Acest standard specifică o metodă pentru determinarea căldurii brute de ardere a produselor la volum constant într-o bombă calorimetrică.

BS EN 13501-1:2007+A1:2009

Clasificarea în caz de incendiu a produselor pentru construcții și a elementelor de construcție (Partea 1: Clasificare utilizând datele de la testările la incendiu)

Acest standard prevede procedura de clasificare la foc pentru toate produsele de construcție, inclusiv produsele încorporate într-un element de construcție.

TABEL: Comparație între standardele și clasificările privind incendiile la nivel european și britanic

Standarde britanice

BS 476: Partea 4: 1970

Testarea incombustibilității pentru materiale

Aceasta descrie clasificarea materialelor drept incombustibile sau combustibile. Este printre cele mai riguroase standarde pentru performanța la foc a materialelor și oferă o măsură a căldurii și a flăcărilor generate de material în condiții de încălzire standard. Materialele incombustibile pot fi utilizate fără restricții în orice parte a construcției și finisării clădirilor. Utilizarea lor face ca pericolele datorate fumului și gazelor toxice să fie reduse la minimum și ca structura clădirii să nu contribuie la un incendiu. Toate plăcile și produsele pe bază de ciment sub formă de spray Promat sunt clasificate ca incombustibile.

BS 476: Partea 6: 1989

Metoda de testare a produselor din perspectiva propagării focului

Standardul specifică metoda de determinare a indicelui de propagare a focului al materialelor. Metoda de testare ia în considerare caracteristicile de aprindere, cantitatea și viteza de eliberare a căldurii și proprietățile termice ale produsului în timp ce sunt supuse condițiilor standard de încălzire în raport cu capacitatea lor de a accelera viteza de dezvoltare a incendiului. Rezultatele testelor sunt date de un indice general de performanță. I (indicele propagării incendiului) se bazează pe indicele de performanță S și pe trei sub-indici individuali ai eșantioanelor. Cu cât este mai mare valoarea sub-indicilor, cu atât este mai ușor ca flacăra să se aprindă și să se răspândească.

BS 476: Partea 7: 1997

Metoda de testare pentru determinarea clasificării răspândirii flacării pe suprafața a produselor

Standardul specifică testarea pentru măsurarea răspândirii laterale a flăcării de-a lungul suprafeței unui produs și oferă sistemul de clasificare aferent. Clasele 1-4, în ordine descrescătoare, se bazează pe viteza și amploarea flăcării pe suprafață în condiții standard de încălzire. Deoarece toate produsele Promat sunt incombustibile, ele sunt, de asemenea, clasificate în Clasa 1, cea mai ridicată în ceea ce privește răspândirea pe suprafață a flăcării.

Clasa O (așa cum este definită în reglementările relevante privind construcțiile):

• Compus din materiale de combustibilitate limitată; sau
• Clasa 1 de răspândire a flăcării (în conformitate cu BS 476: Partea 7) material cu un indice de propagare a incendiului (I) de cel mult 12 și un sub-index (i1) de cel mult 6 (în conformitate cu BS 476: Partea 6).

Trebuie remarcat faptul că nu există un standard de testare care să poată furniza un raport care să confirme că un produs are un statut de Clasă O. Rapoartele de testare pentru incombustibilitate (BS 476: Partea 4) sau răspândirea de suprafață a flăcării (BS 476: Partea 7) și propagarea incendiului (BS 476: Partea 6) trebuie utilizate pentru a stabili starea de clasificare a produsului.

Standarde din Australia / Noua Zeelandă

AS 1530: Partea 1: 1994

Teste de combustibilitate a materialelor

Aceasta descrie clasificarea materialelor drept incombustibile sau combustibile. Este printre cele mai riguroase standarde pentru performanța la foc a materialelor și oferă o măsură a căldurii și a flăcărilor generate de material în condiții de încălzire standard. Materialele incombustibile pot fi utilizate fără restricții în orice parte a construcției și finisării clădirilor. Utilizarea lor face ca pericolele datorate fumului și gazelor toxice să fie reduse la minimum și ca structura clădirii să nu contribuie la un incendiu. Toate plăcile și produsele pe bază de ciment sub formă de spray Promat sunt clasificate ca incombustibile.

AS 1530: Partea 3: 1999

Determinarea simultană a inflamabilității, propagării flăcării, eliberării căldurii și a fumului

Acest standard este utilizat pentru a evalua riscul de incendiu timpuriu al materialelor și componentelor de construcție în funcție de tendința lor de aprindere și propagare a flăcării, a eliberării căldurii după aprindere și probabilității eliberării fumului. Patru indici generați de procedurile de testare sunt gradul de aprindere, răspândirea flăcării, căldura și fumul generat.

AS/NZS 3837: 1998

Metoda de testare a vitezei de eliberare a căldurii și a fumului pentru materiale și produse utilizând un calorimetru cu consum de oxigen

Metoda de testare este utilizată pentru a determina inflamabilitatea, viteza de eliberare a căldurii (HRR), viteza pierderilor de masă, căldura efectivă de ardere și eliberarea de fum pentru materiale și produse. Metoda de măsurare a performanței folosește un calorimetru cu conuri pentru măsurarea HRR, a timpului de aprindere și a producției de fum.